Poezii

Vis de lună

Te leagana,lin,doina meleagurilor noastre,

Te îmbatau,în trecere,singuratecii tei,

Te-nnaripau luceferi zburând prin bolte albastre

Şi te purtau prin codrii de arama paşii grei.

Îşi reflecta adâncul privirii tale-izvorul

În care doamna nopţii se oglindea în seri,

Din valuri unduitoare, albi pescăruşi îşi luau zborul

Lăsând pe ape-n urma profunde dureri.

Sunt plopii,aceiaşi,poate,doar liniştea-i de moarte

Şi glasul fântânii mai şopteşte-nnoptat.

E tot acelaşi cântatul de fluier,azi,prin sate

Doar satul nu-i acelaşi cu cel îndepărtat.

Sunt tineri ce vor crede în tot ce-nseamnă viaţă,

În dulcea poezie,ce-n noi va dăinui,

În liniştita şi aprinsa-n vis speranţă

Ce-o vom pastra atât cât noi români vom fi.




poezie trimisa de Amelye_Enis