Poezii

                                           
                                                           Ceata de Noiembrie

O perdea din mii de picuri minusculi de apa

Se-tinde desupra satului cu vatra

Asemeni unei panze translucide

Cu multe ochiuri de apa cenusie.

Peste un sat cam amortit de frig tomnatic

Aud cum bate un vant surd si anemic

Simt in oase un soi de val-vartej

Care ma face sa delirez usor.

Si plec la drum prin panza deasa

Ies cu teama pe terasa

E-un vant asa de rece si de aspru

Incat mi se ingroasa glasu.

Ajung departe de-a mea locuinta

Intr-un fel de zona ascunsa

Acolo incep sa caut  ceva

Perdeaua de ceata cu apa in ea.

Cam trist ca nu i-am aflat secretu

M-am consolat ca scriu eu textu

Prin multe ganduri aburite

Adun in minte versuri mixte.

Respir greu pe-o margine de toamna

Ascult cum si insectele se roaga

Poate ca e ciudat , dar e normal

Ele astepta un nou val ...

Ma-ntorc din a mea calatorie rece

Incep s-alunec inca de pe primul trepte

Pe semne acea perdea de ceata rece

Din vatra satului nu vrea sa plece.