Pasarea cu cioc de aur

Voi incepe o poveste care la prima vedere pare cam de domeniul imaginarului ...
"Pasarea cu cioc de aur" nu este nicidecum o pasare , e fata curata a copacului , e partea aceea de lucru bine facut , nu e vrabia din povesti , nu e nici poveste , nu e nici mit , e vorba dulce a adevarului ... eu i-am zis pasare pentru ca strabate mari si tari ... i-am pus si un cioc de aur pentru ca adevaru e la fel de pretios ca si aurul .... prima data cand am prins "pasarea cu cioc de aur" aveam vreo cativa anisori  cand din guritza mea adevar iesea , nu stiam nici macar sa scuip calumea,nici sa injur de aceea "pasarea cu cioc de aur" era mereu la fereastra mea si imi batea in geam ... acum cand scriu aceasta povestire "pasarea cu cioc de aur" nu mai stie unde stau , nu mai bate cu ciocul ei mic in geamul unde alta data batea in fiecare zi ... acum "corbul cel cu pene fumurii" ma trezeste cu sunete ascutite ... si caini si matze cu priviri cam inocente parca ma cearta cu limba lor neinteleasa ... si zile grele de mai se aduna ... si multe doze impreuna ... si fumuri ... nici vremuri apuse nu is ... sunt pasari ... dar nici una din ele nu au un cioc de aur ... sunt  murdarite de culori ... in mii de linii depicate ... nu au nici 16 si nici 18 ... sunt niste limitrofe ... aduc a fete de orash ... cu creieri plini de huma ... nu au nimic ... au in schimb multe ... ele nu dorm ... vor sa se culce  .... le plac euro si bmw de serie ... sun ele ... domnisoarele din 2011 ... acele pasari viu colorate ... ce te acosteaza in noapte ... in club ... la pub ... sau la metrou ... si uneori pe la vreun colt ...