
Gandurile imi sunt imprastiate in toate partile Universului....dimineata razele soarelui se perinda prin perdeaua transparenta si ma trezesc incetisor spunandu-mi ca o noua zi incepe:)
Ma trezesc privesc spre cer si imi spun..."Azi am timp destul sa fac ceea ce imi propun!" O spun mereu cu acelasi entuziasm, insa seara am "surpriza" sa fac bilantul zilei si sa sesizez ca defapt nu am resuit poate nici macar jumatate din ceea ce doream....raman putin dezamagita si ajung la concluzia ca singurul "vinovat" este timpul....
Zilnic majoritatea persoanelor pe care le sti sau le intalnesti pentru prima data, la un moment dat le auzi spunand ca nu au timp, ca ar dori sa faca multe, multe lucruri dar nu le ajunge timpul...
Uneori stau si ma intreb de ce "dusmanul" nostru e uneori timpul? Datorita lui nu reusim sa ne finalizam planurile.
Pe de alta parte stau si meditez si imi spun, poate nu e vina lui, ci a noastra, poate nu avem capacitatea necesara uneori sa ne dozam timpul astfel incat sa avem beneficiile pe care ni le dorim noi.
Personal simt nevoia parca sa dau timpul inapoi in anumite momente. insa observ imediat ca nu am cum in mod real,ci doar prin intermediul amintirilor:).Despre acestea voi scrie intr-o alta postare.
Take care all :)
Un comentariu:
nu imi vine sa cred ca ai scos filoloaga din tine ... o postare pe cinste ...:*:*:*
Trimiteți un comentariu