Casteluri de nisip

Casteluri de nisip batute de timp si de atata amar de vreme sub calda privire a domnului Soare care face misto de micile insecte ce sunt fara adapost in imensul  desertului ... rauri de apa albastruie , limpede , rece si curata ce strabat mii de kilometri patrati de pe intreaga campie intinsa a unui sat de oameni simpli a caror case respinge razele calde ale iubitului si tiranului Soare ... 
  Sunt zile in care picuri imensi de apa cad grabitzi spre fierbinteala nisipului ce tremura pe zidurile firave a Marelui Castel Semet ce se topeste asemeni unui bulgare de gheatza ... care cu fiecare raza de soare se face din ce in ce mai mic pana cand dispare in inaltul cerlui sub forma unui vapor minuscul care odata si odata va cadea din nou pe pamantul cel fript de soare ... dupa zile si zile de ploi torentiale , zidurile Marelui Castel Semet sunt niste ruine a caror fala de alta data pierise din cauza eroziunii apei care sapa cu atata sete la baza zidului facut din fire de nisip galben-argintiu care acum poposeste in plaja din fatza imensului rau Flamand a carei apa parca se inmultise in urma ploii de doua ori mai mult iesindu-si din fire , inundand astfel imensa campie uscata de luni din cauza  secetei prelungite ... asa sfarsise castelul cel de nisip ...